Viața fără obiectiv nu poate dezvălui potențialul bogat al unei persoane, prin urmare, nu poate satisface pe deplin nevoile sale spirituale. De aceea, a trăi fără aspirații, dorințe, intenții și planuri nu poate fi decât unul care se consideră a fi o astfel de creatură primitivă care nu are nevoie de autorealizare. Alți oameni care au o părere mai flatantă despre ei înșiși nu pot exista fără scop.
Chiar și un bărbat mic, Akaky Akakievich, eroul romanului „The Overcoat” al lui N.V. Gogol, are atitudini de viață. El a vrut să obțină respect în echipă, așa că a decis să cumpere mai multe articole de îmbrăcăminte decente. El a economisit mult timp pe produsul cel mai necesar, s-a limitat în toate, doar pentru a economisi pe lucrul dorit. El a trăit după așteptarea acestui palton, l-a încântat și l-a inspirat. Chiar și el, un bărbat fără pretenții speciale la elitism sau educație, avea o anumită intenție care-și îndrepta acțiunile în fiecare zi. După ce a primit o nouă haină, el a început să se simtă mai bine și mai liber. Și, după ce a pierdut-o, a murit de durere, pentru că nu poți trăi fără scop.
Eroul poveștii lui A. Pușkin „Stațiunea de gardă”, după ce și-a pierdut fiica, care a scăpat cu un husar, și-a pierdut stimulentul de a trăi, s-a spălat și a murit în curând. Scopul său a fost acela de a-și educa și menține fiica iubită, Dunya. Această frumusețe afectuoasă a devenit totul pentru el după moartea iubitei sale soții. El și-a pus toată puterea, toate mijloacele sale pentru a se asigura că ea nu avea nevoie de nimic. Dar Duna nu a fost de ajuns și a plecat să-și aranjeze viața în oraș, uitând de tatăl ei. Samson Vyrin nu putea suporta această lovitură și nu putea trăi fără gol. În final vedem că Dunya plânge amar pe mormântul său.
Astfel, obiectivul este ceea ce ne ridicăm în fiecare zi și facem ceea ce ar trebui. Fără ea, existența noastră va pierde valoare, ne vom pierde în rutina unei zile monotone, neconectate de un singur gând, de un singur sentiment.