Egor Letov este unul dintre acei muzicieni care, prin opera sa, au expus realitatea aspră și au luminat mișcarea viitorului. Melodiile sale trăiesc în inimile noastre, precum și în amintirea lui. Una dintre cele mai puternice și celebre compoziții ale sale este melodia „Apărarea mea”. În ea, Letov a descris sfârșitul erei sovietice, impasul întregului univers și al țării „care nu există”.
Realitatea s-a transformat într-un fel de sinteză surogat, ieftină. „Ultima barcă”, pe care s-ar putea îndepărta de această nebunie nesfârșită, din păcate, este deja prea departe. „Ultima lanternă”, care luminează calea către un viitor mai luminos, a fost dizolvată în golul și degradarea ființei. Atunci numai întuneric, suspans și dezamăgire.
Eroul liric al acestui text nu trăiește decât amintiri bune, plăcute, ale unui trecut curat și pierdut. Ele provoacă lacrimi de nostalgie în el:
Și buche de amintiri adulmecă în gât ...
„Iepurașul de ochi de sticlă” este un oximoron semnificativ. Un climat politic intern sintetic, creat artificial este o profanare deschisă și crudă asupra a tot ceea ce este familiar și uman.
În societatea modernă, toate elementele vii, reale, cu valoare pură, precum contemplația, creația și pofta de frumusețe s-au depreciat. Totul are ca scop doar mecanizarea completă, privarea de naturalețe și individualitate, depersonalizare absolută și degradare globală:
Lumea plasticului a câștigat.
Bucură-te de alarma din carton
cine are nevoie de o felie de cer iulie?
Toată această imagine a realității actuale este falsă absurditate, lipsită de sens și de viață în adevărata sa reprezentare. De aceea, chiar și cu un ochi de sticlă, lumea ieftină este oarbă. În refren, autorul se concentrează pe acest lucru, împingând frunțile în orbire și capacitatea biologică de a urmări. A avea ochi nu înseamnă capacitatea de a vedea. Deci vizibilitatea pură, natura iluzorie a lumii nu indică faptul că este vie. Dimpotrivă, tot ceea ce există a murit de mult și este doar o scoică. Doar „apărarea mea” îl ajută pe eroul liric să rămână un om în furtuna acestei nebunii și absurdități, fără a pierde onoarea, sufletul și rațiunea.