A. Pușkin a atras mulți cititori cu minte progresivă cu poezia lui îndrăzneață. În epoca monarhiei absolute, o acuzație atât de deschisă a regelui era inacceptabilă, dar poetul nu se temea să-și apere părerea, apoi să fie pedepsit. În 1820, Liberty a devenit unul dintre motivele referinței autorului.
Istoria creației
Este posibil ca acest poem să nu vadă deloc lumina, deoarece era prea iubitor de libertate. A. Pușkin a riscat să-și exprime atât de deschis gândurile despre putere, deși datorită vârstei sale încă nu a înțeles pe deplin amenințarea cenzurii.
A scris lucrarea în apartamentul fraților Turgenev. De la ferestrele acestui apartament era vizibil Castelul Mikhailovsky, unde Pavel I a fost ucis (aici, despre care Pușkin scrie în poezia „Libertatea”). Acest lucru s-a întâmplat în 1817, imediat după ce a absolvit liceul Tsarskoye Selo. Văzând locuința autocrației și reflectând asupra naturii sale despotice, autorul a compus una dintre creațiile sale cele mai semnificative referitoare la versurile iubitoare de libertate. „Libertatea” nu a fost niciodată publicată în timpul vieții lui Alexander Sergeevici. După moartea lui Pușkin, publicistul liberal Herzen a publicat o poezie în colecția „Steaua polară”.
Gen, dimensiune, direcție
Desigur, „Libertatea” este versurile iubitoare de libertate ale unui poet, care este o lucrare realistă, deoarece arată toate imperfecțiunile structurii sociale a Rusiei pe vremea lui Pușkin. Autorul a numit libertatea idolul său, astfel că acest subiect este deosebit de important pentru autor. Pentru a transmite acest lucru, autorul a ales un gen neobișnuit - o oda. Despotismul autocrației este condamnat în Libertatea cu o astfel de expresie tocmai datorită unui gen particular.
Ode este scrisă sub forma unui monolog liric într-un verset înalt, solemn, care subliniază importanța deosebită a problemei. Mărime - iambic de patru metri. Rima este de sex feminin. Rima este amestecată.
Compoziţie
„Libertatea” poate fi împărțită în trei părți.
- Începutul este un preambul în care poetul nu introduce decât cititorului gândurile sale: „Vreau să cânt libertate lumii”.
- În partea principală, Pușkin vorbește despre diferiți autocrați și soarta lor.
- Concluzia poate fi numită cea mai emoțională. Aici, autorul îndeamnă cu căldură monarhii să se prezinte în fața legii și să abandoneze inițiativa lor.
Principalele imagini și caracteristicile acestora
- Monarh poemul este comparat cu un tiran care stă deasupra legii și căruia puterea „dă Legea - nu natura”. Pușkin nu înconjoară țarul cu cele mai plăcute căi de atac: „ticălos de sine stăpânitor”, „Stăpâni”, „Putere nelegiuită”, „Tu ești groaza lumii, rușinea naturii,
Te mustri lui Dumnezeu pe pământ. ” În opinia sa, conducătorul Rusiei nu a cucerit țara în mod corect și a condus-o nedemn. Puterile superioare nu l-au numit în acest post, dar se comportă ca și cum conducătorul pământesc - acesta este centrul lumii, care nu are egal. Acest lucru este greșit, deoarece o astfel de poziție duce la iresponsabilitate și putere absolută, corupând sufletul. - Eroul liric - o oglindă a ideilor și experiențelor lui Pușkin. Se observă imediat că, în ciuda faptului că poetul avea doar optsprezece ani la momentul creării Libertății, este un cetățean conștient și patriot. Soarta Patriei și a oamenilor este importantă pentru el, el vrea să lupte împotriva nedreptății de dragul binelui comun, pasiunea tinerească, mânia, indignarea și speranța sunt resimțite în discursurile sale în același timp. Conform primei strofe, devine clar că nu mai vrea să aibă o relație cu „lira efeminată”. Acum este îngrijorat de probleme mai importante la scară națională.
Teme și probleme
- Problema tiraniei și iresponsabilității autorităților. Pușkin credea că principalul lucru al unei persoane este individualitatea și libertatea sa. Societatea și puterea, potrivit autorului, au limitat doar individul și au împiedicat-o să creeze ceva nou. Problema ridicată de Liberty privește statul însuși, ca un instrument de suprimare a inițiativei civice. Poetul are în vedere misiunea sa de a reînnoi inimile oamenilor și de a se răzvrăti împotriva restricției gândirii cu ajutorul unui verb care poate reînnoi inimile. El cheamă „sclavii căzuți” să se revolte împotriva „tiranilor lumii”.
- Tema libertății. Pușkin este indignat de restricția libertății sale interne și politice și a libertății altor oameni. El critică autocrația și nu vrea să trăiască la ordinul monarhului, care încalcă drepturile supușilor săi.
- Problema nedreptății sociale. Poetul a spus că puterea nu trebuie moștenită, ci trebuie dată numai celor mai vrednici.
Idee
Astfel, sensul poemului „Libertatea” este un protest împotriva monarhiei absolute. O persoană nu poate deține și controla complet soarta celorlalți, mai ales dacă primește aceste drepturi nelimitate prin moștenire și nu prin demnitate. Alexandru Pușkin în condamnarea sa se referă la nedreptatea legilor în fața căruia nu toată lumea este egală. Prin urmare, ideea principală a Libertății poate fi formulată după cum urmează: monarhul trebuie să onoreze legea, dar nu, pentru că are prea multă putere, din cauza căreia societatea suferă. Dacă conducătorul nu poate respecta legea și continuă să restrângă libertatea oamenilor, el trebuie să fie răsturnat.
Poetul este, de asemenea, foarte preocupat de libertatea internă (nu există nici o cenzură, nici o idee și gândire ar trebui respectate), aceasta este ideea principală a poemului, care neagă orice presiune ideologică asupra persoanei.
Mijloace de exprimare artistică
Pentru a nu rata un singur detaliu din situația descrisă, A.S. Pușkin folosește anafora („Acolo unde slumbește din neatenție, unde este fie poporul, fie regii, Legea poate fi condusă de lege!”). Printre alte mijloace de exprimare artistică pot fi menționate:
- Metafore (de exemplu, „legea tace”);
- Epitetele („dezastruoase dezastruoase”, „amprenta nobilă”, „în întunericul îngroșat al prejudecăților”, „effete lyre”);
- Figuri retorice („tiranii lumii! Tremură!”);
- Avataruri („legea este tăcută”, „Monumentul deșertului dormind în ceață”, „somnul calm se agravează”).
Verbele predomină și în Liberty, ceea ce îl ajută pe autor să creeze dinamici puternice în lucrare și încurajează cititorii să ia măsuri.
