Fedor Ivanovici Tyutchev este unul dintre poeții ruși de seamă din secolul al XIX-lea. A scris peste 400 de poezii, în care a ridicat întrebări importante și a abordat problema din punct de vedere filozofic. Îi plăcea să vorbească despre natură, încercând să găsească o relație între lumea din jurul nostru și omul însuși. Acest lucru se remarcă mai ales în poezia sa „Fântână”.
Istoria creației
Anii 1820-1840 din secolul al XIX-lea - aceasta este cea mai importantă lucrare a scriitorului. În această etapă, munca sa a atins „apogeul” succesului, ei au început să-l recunoască. Și în 1839, la 36 de ani, a scris această poezie.
Însuși autorul se afla în serviciul diplomatic din Germania. O călătorie în Europa l-a ajutat să-și crească nivelul de abilități. Cu toate acestea, în ciuda faptului că i-a plăcut peste hotare, începe să se simtă singur. Drept urmare, el este din ce în ce mai scufundat în sine, reflectând și filosofând pe diverse teme. Drept urmare, el începe să găsească în natură ceva adânc, cu adevărat vrăjitor. Solitudinea i-a conferit o claritate în percepția internă a realității.
Gen, direcție, dimensiune
Tyutchev a fost un reprezentant viu al romantismului, iar în acest poem a lucrat în principal „în cheie”, acționând pe principiile acestei direcții. Poetul încurajează oamenii să acorde atenție unei alte lumi, să vadă măreția și diversitatea naturii.
După gen, poemul poate fi atribuit versurilor filozofice, deoarece aici sunt afectate probleme precum cunoașterea de sine a unei persoane și armonia lumii.
Mărimea scrierii poemului este un iambic de patru picioare, folosind piric. Forma rimei este circulară.
Imagini și simboluri
- Imaginea centrală din poem este Fântână. El este un fel de personificare a gândirii umane. În primul pasaj al lucrării, Tyutchev descrie fântâna în sine, dorința sa obsedantă de a se ridica, ceea ce, în final, duce la o cădere. În pasajul următor, el încearcă să găsească o legătură între om și fântână. Autorul încearcă să înțeleagă natura umană, de ce este atât de important ca oamenii să depășească această linie, să atingă idealitatea, dacă încă nu funcționează.
- rază aici acționează ca un simbol al energiei spirituale a unei persoane, a dorinței sale de perfecțiune, care oricum este refractată.
- Mâna faimoasă invizibilă - Aceasta este tocmai caracteristica care împiedică o persoană să-și cunoască puterea. Cuvântul „mână” are rădăcini slavone ale Bisericii, astfel încât poetul l-a folosit în mod intenționat. Cu această frază, el a dorit să arate energia invizibilă care este capabilă să ghideze destinul uman. Aceasta este superioritatea legii lui Dumnezeu față de lume.
Teme și probleme
- Tema principală a acestei lucrări este dorința ambițioasă a omului de a se depăși pe sine. Conflictul central este lupta internă. Tyutchev găsește relația dintre o ființă vie și un obiect neînsuflețit, concentrându-se pe faptul că au trăsături comune. Până la urmă, creatorul fântânii este omul. Deci Dumnezeu, întrupat în întreaga lume înconjurătoare, a lăsat în oameni o parte din sine - spiritul, care tinde să ajungă la lumină. În consecință, temele morale și filozofice ale operei se învârt în jurul esenței umanității, pe care poetul încearcă să o cunoască și să o explice, simplificând ființa sa în comparație cu o fântână.
- Una dintre probleme este restricția oamenilor, activitățile acestora. Există anumite granițe pe care o persoană nu este în măsură să le treacă. Dintr-o epocă, oamenii au încercat să-și construiască turnul Babel, dar acesta se prăbușește, pentru că posibilitățile civilizației nu sunt nelimitate.
- Acest lucru implică, de asemenea, o problemă nu mai puțin importantă, și anume căutarea de neegalat a idealului, sortită eșecului. Mulți încearcă să atingă perfecțiunea, să facă mai mult din ceea ce sunt capabili să realizeze. Dar este necesar să găsim smerenie pentru a accepta că odată ce mișcarea ascendentă se va opri și va începe recesiunea.
Sens
Ideea principală a poemului este nevoia smereniei și a acceptării legilor ființei. Tyutchev vorbește despre limitările oamenilor, despre predeterminarea soartei și despre acțiunile. Omul este obsedat de dorința de a cunoaște lumea, de a simți legile superioare ale universului, dar există granițe care sunt pur și simplu imposibil de trecut. Oricât de mulți oameni încearcă, nu vor reuși să ajungă chiar în vârf. Această idee se află în centrul viziunii creștine a lumii, iar autorul a transmis-o în versuri. Aceeași idee, de exemplu, este încorporată în tradiția biblică a Turnului Babel, unde oamenii nu au putut să completeze orașul ajungând la cer. Gândurile lor ambițioase s-au prăbușit până la praf, pentru că toți constructorii au început să vorbească limbi diferite. Așa că, potrivit teologilor, au apărut diferite alfabete, pentru că Dumnezeu i-a pedepsit pe creaturi pentru curiozitate excesivă. În poezia „Fântână”, Tyutchev stabilește aceeași moralitate, dar mai conciliantă: avem tendința să ne grăbim, dar trebuie să ne împăcăm cu faptul că vom cădea și nu vom atinge idealul.
Și în gândurile sale, Tyutchev găsește pământul comun al unei persoane cu o fântână. Acest fenomen creat are aceeași mișcare. Curenții de apă se ridică, ating o anumită înălțime, dar apoi încă scad. Tot în viața omului, după decolare, există o cădere.
Mijloace de exprimare artistică
Opera lui Tyutchev este plină cu diverse mijloace de exprimare artistică. În primul rând, autorul folosește concurența. Întreaga compoziție este construită pe această tehnică, împărțind lucrarea în două părți. Inițial, poetul creează imaginea unei fântâni, încercând să inspire o atmosferă de dispoziție cordială. În al doilea, omul de opt arată lumea interioară a unei persoane, în timp ce escaladează situația.
Pentru a da o imagine vie fântânii, poezia lui Tyutchev este plină de diverse epitete: „praf de foc”, „înălțimi prețuite”, etc. Acestea ajută să vadă măreția fântânii prin ochii autorului. De asemenea, este imposibil să faci fără metafore „fântâna este în flăcări”, „se învârte”, care sporesc expresivitatea emoțională. Una dintre principalele tehnici este de a compara gândurile unei persoane cu un tun cu apă, a cărui mișcare coincide.
Descrierea celei de-a doua părți este caracteristică utilizării pe scară largă a diverselor instrumente sintactice. Autorul pune întrebări retorice și folosește exclamații retorice pentru a înțelege care este motivul dorinței ambițioase a omului.
