(348 cuvinte) Multe poezii ale lui Serghei Yesenin sunt dedicate temei iubirii. Sunt umplute cu diverse imagini în care personajele eroilor lirici se manifestă în mai multe fațete.
Să ne întoarcem la poezia „Shagane tu ești a mea, Shagane”, în care eroul împărtășește experiențele sale cu un străin. Gândurile sale ocupă imensitatea pământului natal, frumusețea și magia sa. El spune că, în ciuda întregii frumuseți a Shirazului, nu există nimic mai bun decât pământul pe care s-a născut și a crescut. Poezia este pătrunsă de un sentiment de dor de Patria mamă și de dragoste pentru ea.
Un loc separat în versurile lui Sergei Yesenin este ciclul „Dragostea unui bătăuș” - mărturisirea unui om îndrăgostit. Aici nu ne putem aminti decât poezia sufletească „Scrisoare către o femeie”. În ea, eroul liric cere iertare femeii pe care o iubea și pe care o pierduse din cauza greșelilor făcute în tinerețe. El regretă profund că a fost chinuită de „viața lui nebună”, își dă seama că el a chinuit-o. Acum a crescut și a înțeles multe. Eroul dorește femeia iubită fericire și, din nou, își cere scuze pentru acțiunile sale.
În poezia „Un foc albastru s-a sesizat…”, un erou liric, un bătăuș, ne este dezvăluit dintr-o nouă perspectivă. Pentru prima dată vorbește despre dragostea sa și „refuză să facă scandal”. Eroul se compară cu „grădina neglijată”, care era familiară doar cu divertismentul și festivitățile. În poem există numeroase comparații, epitete și metafore. Așa că, de exemplu, eroul numește ochii iubitului său un vârtej de aur-karim și compară părul cu culoarea toamnei. Astfel, vedem atitudinea reverențială a eroului față de femeia iubită.
Cu toate acestea, iubirea poate aduce nu numai bucurie, ci și suferință. Așadar, în poezia „Nu te rătăci, nu te zgâlțâi în tufișul de crimson ...” eroul liric vorbește despre sentimente îndepărtate. Întreaga lucrare este plină de tristețe. Folosind compoziția inelelor, autorul subliniază experiențele eroului său. Există, de asemenea, multe metafore frumoase și vii în poem: de exemplu, care descrie modul în care o fată și-a părăsit viața, Yesenin spune: „boabele ochilor tăi s-au sfărâmat, s-au ofilit.” Vorbind despre amintiri, el scrie că „mirosul de miere a rămas în faldurile șalului încremenit”, arătând astfel cum își tratează cu respect veneratul.
Astfel, în lucrările lui Serghei Yesenin, vedem că sentimentul iubirii este arătat versatil: poate fi dragoste pentru țara natală, pentru o femeie care a apărut în viața unui poet sau pe care a pierdut-o cândva. Iubirea este mântuirea și moartea în același timp. Dar fără ea, viața era plană, proaspătă și plictisitoare.