În familia unui negustor care se teme de Dumnezeu, se naște un fiu întâi născut. Părinții îl iubesc și se roagă în mod constant lui Dumnezeu pentru el. Fiul crește și este interesat de afacerile comerciale, descoperind în conversațiile cu tatăl său o minte și o ingeniozitate solide. Când rudele negustorului vor merge în străinătate pentru a face comerț, fiul îi cere tatălui său să-i dea trei sute de ruble și să-l lase să meargă cu ei.
După trei ani și trei luni, ajung într-un anumit regat și încep comerțul. Fiul comerciantului cere prețul mărfii, dar nu se grăbește să cumpere nimic. Într-o zi vede o anumită persoană trăgând fără milă un cadavru în zona de tranzacționare. După ce l-a întâlnit pe acest bărbat pentru a treia oară, fiul comerciantului decide să vorbească cu el, iar acesta îi spune că decedatul era creștin și îi datora trei sute de ruble, dar a murit fără să plătească, iar rudele decedatului nu și-au rambursat datoria, așa că a săpat cadavrul din mormânt și trăgându-l pe cel decedat la rudele decedatului, astfel li s-ar face rușine și l-au răscumpărat.
Fiul negustor, fiind pios, cumpără cadavrul unui creștin decedat pentru trei sute de ruble, dar se teme să se întoarcă în corabie la rudele sale, pentru a nu râde de el. Peste tot în căutarea unui tânăr, ei dispera și, fără el, navighează acasă, spunându-le părinților că fiul lor a dispărut.
Și fiul comerciantului găsește în acest moment alți constructori de nave care îl cunosc pe tatăl său, le spune că nava sa s-a prăbușit și acum nu mai are ce să ajungă la el acasă și că are și trupul mort al unchiului său în brațe și nu există nicăieri unde să-l îngroape, pentru că doar în această împărăție trăiesc doar persoane nebotezate. Cei sunt de acord să-l ducă cu mortul la navă.
Ei vin pe insula pe care se află mănăstirea, miracolul creatorului lui Nicolae. Fiul negustorului le cere constructorilor de nave un împrumut de o sută de ruble, iar cu acești bani dă mâna cadavrului în pământ. Tânărul se plânge, neștiind ce să-i spună tatălui său, cum să explice unde a cheltuit toți banii. Cumpără un cal, vine acasă și îi spune tatălui său că a cumpărat marfa, dar îi datora o sută de ruble constructorilor de nave. Tatăl îi dă bani, gândindu-se că fiul său va plăti și se va întoarce acasă, dar el părăsește orașul: îi este rușine de tatăl său pentru că i-a irosit banii, iar pentru a nu-și dezgusta părinții, își părăsește pământul natal, unde se uită.
În pădure, întâlnește un om cu o mare creștere, cu căpușe de fier în mâini, care vrea să se angajeze în serviciu, dar cu o singură condiție: stăpânul său va trebui să se supună întotdeauna sfaturilor sale. Tânărul este de acord. Se opresc în han, iar noaptea, când fiul negustorului adoarme, servitorul îl salvează de tâlhari strangulându-i pe toți cu căpușe de fier, iar tânărul nu spune nimic despre asta.
Regele țării, unde vin, îi aduce un tânăr frumos și amabil și vrea să-i ofere fiicei sale pentru el, dar pe durerea morții cere să nu spună nimănui despre asta. Cu toate acestea, de undeva slujitorul conștientizează viitoarea nuntă, iar când tânărul urmează să meargă să ia mireasa, servitorul cere să-l ia cu el, amintindu-i că i-a promis că va asculta toate sfaturile sale. Slujitorul îl învață pe tânăr ce să facă dacă fiica regală se comportă neobișnuit într-un vis.
Tinerii sunt închiși într-o cameră de pat, iar servitorul se găsește cumva și acolo. Fiica regală adoarme, iar când ea, fără să se trezească, începe să se ridice în văzduh, un tânăr înspăimântat se ridică din pat, iar servitorul îi ia locul. Un șarpe uriaș se târăște din gura prințesei, iar sluga îl ucide. În dimineața următoare, regele vede cu bucurie că tânărul este în viață, iar șarpele este ucis. Regele îl răsplătește cu slavă pe slujitor și toată lumea trăiește în fericire și mulțumire. Câțiva ani mai târziu, fiul negustorului i-a cerut regelui să-i permită acestuia și tinerei sale soții să meargă la tatăl său. Slujitorul îi poruncește tânărului să-i ceară regelui călătoria a trei sute de căruțe goale și îi aduce pe cei mici în același han, unde i-a ucis pe toți tâlharii. Noaptea, sluga umple toate căruțele cu aur și bijuterii, iar dimineața îi conduce pe tineri mai departe, până când se vor găsi la locul unde slujitorul și-a angajat fiul negustor pentru serviciu. Aici servitorul îi spune tânărului că vrea să-l părăsească și îi cere să-l plătească. Fiul negustorului îi oferă servitorului să ia jumătate de căruță cu bijuteriile, dar sluga vrea să o împartă pe prințesă și cere ca tânărul să o taie la jumătate.
Tânărul, pentru a o salva pe prințesă, este de acord să o dea slujitorului, dar el o lovește cu sabia, iar din gura ei îi cădea un cuib de șarpe, în care se află șaptezeci de șerpi. După aceasta, slujitorul o ridică pe prințesă, o supraveghează cu semnul Crucii și o dă vie soțului ei, explicându-i că, dacă va continua să locuiască cu ea, acești șerpi îl vor mânca. Slujitorul nu ia nicio răsplată pentru sine și îi mărturisește fiului negustorului că este un înger al lui Dumnezeu trimis tânărului pentru virtutea lui: căci tânărul, care și-a cheltuit toți banii, a cumpărat trupul mort al creștinului de la creditor și l-a îngropat, i s-a dat împărăție și avere.
Slujitorul dispare, iar fiul negustor și soția sa vin la părinții tânărului și îi duc cu toată gospodăria la el. Când regele acelei țări moare, fiul comerciantului devine rege și stăpânește cu înțelepciune și în siguranță.