: În loc să conducă bătălia, mareșalul joacă biliard la sediul central. Bătălia s-a pierdut în cele din urmă, armata s-a retras, fără să aștepte ordinele comandantului, dar mareșalul a câștigat partidul său.

Bătălia se desfășoară de două zile. Soldații epuizați au petrecut noaptea în ploaia care se revarsă, iar de trei ore acum au fost pe deplin în alertă în mijlocul unui câmp murdar. Aceștia așteaptă comanda, dar sediul nu o trimite. Între timp, mareșalul, în loc să comande trupele, joacă biliard cu căpitanul, înconjurat de ofițeri ai sediului amplasat în magnificul castel din vremea lui Ludovic al XIII-lea. Sunetele de luptă nu ajung aici, iar ploaia care a spălat drumurile a împrospătat doar peluzele din parcul palatului.

Când mareșalul a început petrecerea, întreaga lume a putut eșua, dar nimic nu l-a putut opri.

Un tânăr căpitan este capabil să bată pe oricine, dar mareșalul este un jucător avid, iar pentru ca o carieră de succes să continue, este indicat ca căpitanul să piardă jocul în fața comandantului său, lucru pe care toată lumea îl înțelege. Sunetele loviturilor de tun ajung brusc la castel. Ofițerii aleargă până la geamuri în alarmă, dar mareșalul este atât de dornic la joc, încât nu observă nimic.

Căpitanul, șocat până la capăt de acest act al comandantului său, își pierde capul, uită de cariera sa,face niște hituri foarte bune și aproape câștigă. Mareșalul acceptă provocarea, iar jocul biliardului preia caracterul unei confruntări aprige. Adjutantul acoperit cu noroi curge în sediu, dar mareșalul refuză cu tărie să comande trupele, epuizate în timpul bătăliei, care a atins un punct culminant, până când această partidă este eliminată.

Soldații mor inacțiunii, cu arme în mâini, neînțelegând de ce „sângele fiilor Franței” este vărsat în zadar. Și acum bătălia se pierde, armata se retrage în dezordine, fără să aștepte ordinele comandantului. Dar mareșalul câștigă jocul pe biliard.