(282 cuvinte) În povestea „Despre iubire” Cehov arată contrastul dintre două povești de dragoste: Nikanor și Pelageya și Alekhine și Anna Alekseevna. Primul descrie o romantism între doi servitori, iar al doilea arată relația dintre proprietarul terenului și soția oficialului.
Nikanor și Pelagia își exprimă deschis dorințele, în timp ce Alekhine și Anna cred că este mai bine să-și ascundă sentimentele. Nikanor bea și înjură cu iubitul său și chiar o bate. Ea plânge și se ascunde. Domnii se comportă întotdeauna foarte politicos: vorbesc multă vreme sau tăcând ore întregi, merg împreună la teatru, dar ca niște străini. Palagea nu este timidă în a-și exprima iubirea senzuală. Vrea să locuiască cu Nikanor fără să se căsătorească cu el. Dimpotrivă, Nicanor este profund religios și, prin urmare, este gata să locuiască cu ea doar dacă ea devine soția sa. Slujitorii pot fi fericiți în felul lor, dar nobilii nu sunt mulțumiți de viața lor. Astfel, povestea de dragoste zbuciumată dintre slujitori contrastează cu iubirea liniștită și neexprimată dintre stăpânii lor. În această poveste, citim dinamica emoțiilor aproape la nivel platonic. Cehov încearcă să arate că „iubirea” ca atare nu trebuie să fie legată de căsătorie.
Alekhine este o persoană obișnuită, dar personajul principal din complot. Alegându-l, Cehov vrea să arate contrastul dintre viața omului obișnuit și ceea ce dorește, dar nu poate realiza - o existență fără convenții. Dar oamenii ca el, oamenii obișnuiți își ascund timid sentimentele, temându-se de condamnare și pierderea reputației. Aceasta este sclavia pe care autorul a chemat-o să-i strecoare în fiecare zi.
Anton Chekhov în povestea sa „Pe dragoste” susține că iubirea este un „mare secret”. Este dinamic și fiecare roman este diferit de celălalt. Fiecare cuplu este plasat în circumstanțe diferite în care inimile iubitoare se confruntă cu provocări diferite. Prin urmare, a generaliza acest lucru este inutil, iar scriitorul vrea să demonstreze că fiecare poveste de dragoste este un caz individual.