Anii șaizeci. Un mic oraș provincial din Rusia. Valera Vazhenin, în vârstă de nouăsprezece ani, locuiește cu mama și bunica. Mama Valera lucrează ca normalizator senior la fabrică. Tatăl a părăsit familia când fiul său avea șase sau șapte ani și locuiește cu noua sa soție Shura. Este un scriitor, scrie impresii pentru circ, spun că chiar scrie un roman. Tatăl vizitează vechea familie, îi oferă mamei bani. Valera însuși lucrează la o fabrică unde se fac „lucruri serioase”, „fie rachete, fie spații - în general, ceva cosmic”. Valera și prietenul său Tolik Bozhko fac cutii pentru aceste lucruri importante.

În fiecare zi după ce a lucrat sub supravegherea unei mame și a bunicii, Valera se pregătește să intre într-un institut pedagogic. Mama consideră prietenia fiului cu Tolik „ciudată”. Conform conceptelor sale, oamenii ar trebui să fie legați de „interese comune” sau „convingeri ideologice”. Valera și Tolik sunt prieteni pentru că sunt mereu împreună, trăiesc în aceeași casă, lucrează la aceeași fabrică. Tolik visează să introducă dinți aurii, să cumpere o mașină, să economisească bani pentru un scuter. Este foarte surprins că Valera reușește să memoreze poezia. Odată înainte de muncă, Tolik i-a cerut lui Valera să citească ceva, iar el citește Ancharul lui Pușkin. Poemul îl impresionează foarte mult pe Tolik.

Într-o seară, Tolik vine după Valera și pleacă la plimbare. Pe terenul de sport din apropierea școlii, ei văd o mulțime de tineri care se antrenează să parașuteze. Tolik se preface că este un parașutist, ca toată lumea, face exerciții pe bara orizontală, instructorul își scrie prenumele. Valera, care s-a jenat să facă la fel, Tolik spune că vor sări cu siguranță, că instructorul „cu cât mai mulți oameni, cu atât mai bine”. Adunarea parașutistilor este programată pentru trei dimineața pe bulevard.

Valera și Tolik vin în parc. Acolo se întâlnesc cu două fete și le invită la dans. Dar băieții nu au bani pentru bilete, Tolik reușește să obțină două bilete - el „l-a împins pe comerciantul privat” pentru rulmentul de ruble. Fetele merg pe ringul de dans pentru bilete, iar băieții nu au de ales decât să încerce să urce prin gaura din gard. Dar de îndată ce Valera se târâ în gaură, este confiscat de combatanți. Îl conduc la poliție. Tolik refuză să meargă cu el.

La secția de poliție, Valera o întâlnește pe fata Tanya, care lucrează ca frizer și, potrivit ei, a intrat la poliție „pentru un comportament ușor” - „sărutând un băiat singur pe o bancă”. La final, Valera și Tanya sunt eliberați. Valera o escortează acasă. Până dimineața la intrare, o învață pe Valera să se sărute.

La întoarcere, Valera îl întâlnește pe Tolik. Merg pe bulevard, unde se adună parașutiști și călăresc cu ei spre aerodrom. Instructorul nu le permite însă să sară, întrucât „nu sunt pe liste”. La aeroport, Valera se întâlnește cu vechea sa prietenă a școlii, Slavka Perkova, care studiază la clubul de zbor și urmează să intre la o școală de zbor. Slava o ia cu Valera cu el într-un zbor de antrenament.

Tolik refuză să zboare cu ei.

După zbor, Valera este plină de impresii și vrea să-i spună lui Tolik despre ele, dar nu-l ascultă.

După ce a zbor cu Slavka, Valera visează întotdeauna să zboare. El duce documentele la școala de zbor, dar mama lui le duce de acolo, spunând că „nu va fi niciodată calm” dacă Valera zboară.

Tolik o sfătuiește pe Valera să „completeze” examenele la institut, să se alăture armatei și de acolo la școala de zbor. Cu acest gând, Valera vine la eseul de deschidere. În loc să scrie pe subiect, Valera descrie zborul ei cu Slavka. Dar profesorului care verifică compoziția îi place, iar ea pune Valera „cinci”. În cadrul examenului de literatură, ea îi pune și lui Valera „cinci”, spunând că „crede că știe totul”. Dar Valera reușește totuși să „eșueze” examenul de limbi străine, deoarece în loc de engleză, pe care l-a predat la școală, Valera urmează să ia germana.

În curând, Valera și Tolik primesc citații la armată.

Valera urmează să-și viziteze tatăl. Când află că fiul său pleacă în armată, îi dă ceasul său de aur. Shura consideră că acest lucru nu este necesar, face un scandal, batjocorește abilitățile de a scrie soțul ei și va pleca acasă. Valera părăsește liniștit ceasul și își ia la revedere de la tatăl ei, merge la coafor pentru a obține o tunsoare „sub zero”. Acolo se întâlnește cu Tanya, ea îl taie, iar după muncă acceptă să meargă la plimbare. Pe drum, Tanya destul de enervantă pe Valera cu pălăvicul ei. În parc, Valera întâlnește Tanya cu Tolik, există și o ciocnire între Valera și Vitka Kozub, un vechi prieten al Valera și Tolik. Băieților nu le plăcea întotdeauna Kozub, iar acum, când începe să o molesteze pe Tatyana, Valera se ridică în fața ei.

Tolik și Tanya găsesc rapid un limbaj comun, iar Valera îi șoptește lui Tolik că îl poate „lua singur”. Seara târziu, după ce au petrecut Tanya acasă, băieții se întorc în casele lor. Pe parcurs, se întâlnesc cu Kozub cu prietenii săi. Au bătut-o pe Valera și îl fac pe Tolik să-l lovească „într-un mod prietenos”. La început, Tolik refuză, dar apoi, înspăimântat de el însuși, îl bate pe Valera cu mult zel. După ce Tolik își cere scuze lui Valera, dar Valera nu-l poate ierta pentru trădare.

Mama și bunica o escortează pe Valera în armată. Un an mai târziu, Valera reușește să obțină indicații către școala de zbor. Înainte de a pleca de acolo, Valera îl întâlnește pe neașteptate cu Tolik. El spune că servește ca ordonat al generalului și scrie poezie de când Valera i-a citit Ancharului.

Tolik își amintește cazul bătăilor lui Valera și spune că este și mai bine pentru el că s-a întâmplat, altfel ar fi fost „bătut mai greu”. Valera și Tolik se despart, iar Tolik îi cere tovarășului său să nu-l uite.