(292 cuvinte) Libertatea este acea stare neprețuită în care o persoană este liberă să vorbească, să facă și să își exprime sentimentele așa cum dorește. Alexander Pușkin a respectat sincer libertatea și simplitatea, astfel încât putem observa cât de activ în opera sa marele poet abordează subiectul libertății.
În multe dintre poeziile sale, impulsurile rebele sunt urmărite. De exemplu, lucrarea sa „Lumina zilei s-a stins” diferă vizibil și în nuanțe romantice: eroul liric își amintește de dragostea trecută, iar sufletul său este dornic de țărmurile îndepărtate. Opera a fost scrisă în 1820: atunci, poetul se afla în exilul sudic, prin urmare, își întruchipa dorința de libertate în propriile linii.
Doi ani mai târziu, autorul va scrie „Prizonierul”, în care motivul atracției către libertate este și mai pronunțat. În cele trei strofe ale amfibrahiei, protagonistul se compară cu un vultur tânăr, care vrea să zboare "spre unde doar vântul umblă ... da, da! ...". Versurile iubitoare de libertate din opera lui Pușkin ocupă un loc special, cu ochiul liber puteți vedea cum poetul își exprimă cu pasiune dorința de independență și de extindere.
Un alt subiect important pentru iubirea de libertate a lui Pușkin este poezia „Către Chaadaev”. După liceu, poetul plin de ambiție în mesaj își transmite impulsul de a-și îmbunătăți patria. Și dorește să dedice libertatea dragă inimii sale patriei sale împreună cu tovarășul său. Pentru Pușkin, este important nu numai să fii independent pe cont propriu, ci și să împărtășești această stare cu oamenii nativi. Interesant este că în poem, așteptarea întruchiparei posibilităților este comparată cu așteptarea unei date de dragoste. După cum știm, dragostea pentru un poet nu este, de asemenea, o frază goală, iar frumoase dovezi poetice confirmă acest lucru. Se dovedește că între sentimentele pentru o femeie și dorința de libertate, poetul pune practic un semn egal.
Autorul suferă din cauza lipsei dorinței de libertate a oamenilor, iar în lucrarea „Libertatea, Semănătorul Desertului” o echivalează chiar din cauza asta cu efectivul. Iar în poezia „Spre mare” se observă că elementul i-a oferit lui Pușkin un sentiment complet de libertate, pe care el, aducându-și la revedere frumusețea valurilor, avea să-l ia cu el.
Tăiați împletitura
