(329 cuvinte) În romanul „Eugene Onegin” final final deschis. Tatyana refuză relațiile cu Onegin. Rămâne disperat. Cititorului este aproape clar cum se va întâmpla viața eroinei, dar nu este complet clar ce se va întâmpla cu Eugene. Există puncte de vedere diferite despre sensul finalului deschis.
În primul rând, în critici, s-au exprimat opinii că obstacolele de cenzură l-au împiedicat pe autor să completeze linia personajului principal. Pușkin, după cum știți, a scris capitolele 9 și 10 ale romanului, care vorbeau despre călătoria lui Onegin și că s-a alăturat cercului Decembristilor. Aceste capitole exprimau idei prea freetinking pe care cenzura nu le putea lipsi. În al doilea rând, mulți recenzori sunt de acord că autorul nu a continuat intenționat povestea lui Onegin. Pot exista diverse motive pentru aceasta. Poate că poetul a vrut să arate într-un final deschis că totul s-a terminat pentru erou. Dragostea pentru eroină a fost singura ocazie pentru el de a renaște și de a trăi în realitate, iar refuzul lui Tatyana înseamnă moartea spirituală a lui Eugeniu, deci nu contează ce evenimente i se vor întâmpla, pentru că nu vor schimba nimic.
De asemenea, este posibil ca refuzul lui Tatyana să nu fie sfârșitul vieții lui Onegin, ci începutul noii sale etape. Pușkin a susținut ideea variabilității sorții. De exemplu, la sfârșitul capitolului, el a scris că viața lui Lensky s-ar fi putut dezvolta în moduri diferite, dar atunci același principiu se aplică și pentru Onegin. El poate intra cu adevărat în cercul Decembristilor, pentru că a contemplat viața goală și fără sens a luminii. El a putut să contravină opiniei publice atunci când a efectuat o reformă în satul său. O astfel de cale este posibilă, dar nu este necesară, deoarece Onegin este încă prea egoist pentru a lupta pentru idealurile sociale. Un erou poate, de exemplu, să plece în Caucaz, întrucât mulți dintre contemporanii săi au acționat, dezamăgiți în viață. De asemenea, este posibil ca Onegin să se închidă din nou și să-și trăiască viața, la fel ca unchiul său, care „a privit pe fereastră și a zdrobit muștele”. Alte moduri sunt posibile, deoarece personajul eroului are înclinații diverse.
Astfel, finalul deschis ne prezintă, cititorilor, oportunitatea unei creativități independente: fiecare dintre noi va prezenta și ne vom da seama ce s-a întâmplat cu Yevgeny Onegin, așa cum au făcut contemporanii Pușkin.
