(286 cuvinte) În literatură există un gen special de gen - distopia. Se mai numește și „genul parodial”. În timp ce utopia descrie ordinea socială ideală, analogul său cu prefixul „anti” arată absurditatea și falimentul ideilor utopilor. Acest gen a câștigat popularitate la începutul secolului XX, dar caracteristicile sale pot fi văzute în lucrări anterioare. Unul dintre acestea este „Istoria unui oraș” de Mikhail Evgrafovici Saltykov-Șchedrin.
Acest roman satiric este un fel de cronică a micului oraș Glupov. Lucrarea ghicește cu ușurință o paralelă cu statul rus și istoria sa. Cu toate acestea, pe lângă satira profundă asupra trecutului statului nostru, se poate prinde motivele și temerile scriitorului cu privire la viitorul țării. Deci, în ultimul capitol despre Ugryum-Burcheev (o parodie a lui Arakcheev, un stat de stat și un lider militar), în capul primarului apare ideea creării unui nou sistem utopic. Glupov va fi redenumit Nepriklonsk și toți locuitorii vor trebui să acționeze (și chiar să gândească!) În același mod.
"În fiecare casă există doi vârstnici, doi adulți, doi adolescenți și doi tineri ... Nu există trecut, nici viitor și, prin urmare, socoteala este anulată ... totul este la comandă" este visul unui om de stat. Lumea construită de Ugryum-Burcheev pare crudă și nerealistă în întruchiparea sa. Cu toate acestea, așa cum a arătat istoria, ulterior am văzut aceeași dispoziție în crearea Uniunii Sovietice, când colectivizarea a afectat nu numai ținuturile țărănești, ci și mentalitatea oamenilor. Echivalând pe toți și toate, politicienii au așezat oameni vii pe patul Procrustean al istoriei. În această privință, opera lui Saltykov-Shchedrin poate fi chiar numită profetică.
Poate scriitorul deja în acei ani să simtă puterea distructivă a dorinței oamenilor de a crea un regat ideal? Aparent, da. Paradoxal cum ar părea, utopienii, încercând să îi facă pe toți fericiți, folosesc deseori forța pentru a-și îndeplini planurile. Genul distopic arată perfect și descrie pericolul unor astfel de „vise”, consecințele lor. La fel se poate observa și în „Istoria unui oraș”.