Evenimentele piesei au loc în Egipt, în orașul Alexandria, la sfârșitul domniei dinastiei XIII, în 48 î.Hr. Legiunile din Cezar intră în Egipt. Orașul intră într-o panică. Regina Cleopatra, o fată în vârstă de șaisprezece ani, a dispărut. Nu o pot găsi nicăieri.
În acest moment, Julius Cezar, singur, în deșert, trece pe lângă o mică copie a Sfinxului și îl vede pe Cleopatra dormind pe pieptul unei statui de piatră. Se trezește, spune că este regina Egiptului și îl invită pe Cezar, pe care îl numește „bătrânul”, să se urce în ea și să se ascundă și de romani. Cleopatra se teme nebun de ei. Cezar recunoaște că este roman și spune că dacă o fată face totul așa cum spune el, Cezar nu o va jigni. Cleopatra promite că va deveni sclavul său și îl va supune în orice. Apoi se îndreaptă furtiv prin deșert în palat.
Cleopatra este extrem de timidă în palat. Îi este frică să dea ordine sclavului, tremură înaintea bonelor sale, Ftatatita. Cezar o învață să se comporte drept, să poruncească și să se forțeze să se supună. Cleopatra obține gust și deja visează cum își va „hrăni” sclavii cu otravă și îi va arunca pe Nil pentru a fi sfâșiați de crocodili. Cezar îi cere să nu fie dusă. Cu toate acestea, încă îi este foarte frică de Cezar. Când soldații romani intră în palat, salutând persoana de lângă ea cu cuvintele: „Slavă lui Cezar!”, Cleopatra își face rost brusc și, cu ușurare, suspinând, îi cade în brațe.
Țarul Ptolemeu Dionisos (băiat de zece ani, fratele lui Cleopatra și rivalul ei) și gardianul său Potin intră în holul inferior al palatului. Acestea sunt însoțite de Theodotus, mentorul regelui, Achile, liderul său militar și curtenii. Ptolemeu, la îndemnul lui Potin, încearcă să-și exprime nemulțumirea față de invazia lui Cezar și comportamentul lui Cleopatra. Cezar intră în cameră, însoțit de ofițerul roman Ruthius și de secretarul său, britanic, britanic de naționalitate, îmbrăcat în tot albastru. Cezar nu este înclinat să vărsă sânge în Egipt, dar cere să i se plătească o parte din suma de bani pe care Egiptul ar trebui să o acorde Romei în conformitate cu vechiul acord dintre Cezar și fostul rege al Egiptului pentru faptul că Cezar a ajutat cândva la restaurarea tronului. Cleopatra, care a decis să acționeze ca o regină, aleargă la fratele ei, îl scoate de pe tron și se așează la locul lui. Cezar, atins de încruntarea băiatului, îl calmează ușor.
Curtenii și liderii militari egipteni cer ca Cezarul să-și părăsească pământul, dar el răspunde că va face acest lucru numai după ce Cleopatra va deveni regină. El le permite tuturor egiptenilor să se retragă, spre marea indignare a asociaților săi și avertizează că nu va putea să-l împiedice pe Ruth și pe soldații săi mult timp, iar pe cei dornici să smulgă săbiile din teaca lor. Potin se plânge amar de justiția romană, de lipsa de recunoștință la romani. Cezar este în pierdere. Nu înțelege ce este în joc. Apoi, Potin îl roagă pe Lucius Septimius să plece, care spune că l-a omorât pe republicanul Pompei, care voia să-l învingă pe Cezar. Cezar este uimit, este îngrozit de crima lui Lucius Septimius.
Egiptenii pleacă. Cezar rămâne cu Cleopatra, care îi reproșează o sensibilitate excesivă. De asemenea, ea îi spune cum tatăl ei a reușit să-și recâștige tronul. Și a fost ajutat de un tânăr frumos, care a ajuns din Roma cu mulți călăreți. Atunci Cleopatra avea doar doisprezece ani, s-a îndrăgostit de acest tânăr. Ea este foarte surprinsă când Cezar spune că acesta a fost cel care l-a trimis pe Mark Anthony să-l ajute pe tatăl ei. Cezar îi promite că, dacă dorește acest lucru, el o va trimite.
Cezar îi poruncește lui Ruthius să ardă mai multe nave romane care se află în portul occidental și să ia toate barcile care se află în portul estic și să capteze Faros, o insulă cu un far. Potin vine la Cezar și urmează să-i exprime cererile egiptenilor. De data aceasta, Cezar îl surprinde. Apoi Theodotus intră și, în extremă emoție, relatează că focul de pe corăbii romane s-a răspândit la Biblioteca Alexandria, sfânta sfintelor civilizației egiptene. Cezar îl sfătuiește să solicite ajutor pentru stingerea focului lui Ahile și a armatei sale. (Așa că intenționează să abată atenția lui Ahile de la capturarea insulei Faros de către romani.) Cezar își îmbrăcă armura și pleacă să ia parte la capturarea lui Faros. Cleopatra îl roagă să fie atent.
După plecarea lui Cezar pe terasament, unde stau paznicii romani, apare Apollodorus, un iubitor de artă sicilian, patrician. El aduce covoare persane în palat, dorind ca Cleopatra să aleagă unele dintre ele. Regina însăși fuge din palat. Vrea să intre imediat într-o barcă și să navigheze spre Cezar. Cu toate acestea, paznicul nu îi permite să facă asta. Acest lucru este contrar ordinii lui Cezar. Apoi, Cleopatra îi cere lui Apollodorus cu barca să-i livreze lui Cezar un covor persan frumos ca cadou de la ea și să obțină permisiunea de a naviga pe insula către el. Ea aleargă să aleagă un covor. În curând, portarii duc un cadou de la palat, îl pun pe o barcă și Apollodorus pornește de pe țărm. Când barca este deja departe de gardă, Ftatatita îl informează sarcastic că a ratat Cleopatra, din moment ce ea a urcat totuși în barcă, fiind învelită într-un covor.
O barcă pleacă spre insulă. În acest moment, cineva aruncă o pungă grea în apă, nasul bărcii se rupe și se scufundă. Apollodorus abia reușește să scoată covorul din apă. În timp ce Cezar, britanic și Rufius urmăreau cu entuziasm Apollodorus și povara lui, egiptenii au aterizat pe țărm. Romanii și Cleopatra nu pot înota decât. Cezar înoată purtând pe spate Cleopatra. În curând, o barcă se apropie de ele și se deplasează la bord.
Următoarele evenimente se desfășoară în 47 martie, adică la șase luni de la evenimentele inițiale. Potin, care este încă ținut captiv de Cezar și locuiește în palat, caută o audiență cu Cleopatra și, în timpul acesteia, se comportă supus și respectuos, încearcă uneori să-l înfrunte pe regină împotriva lui Cezar, dar Cleopatra îl alungă. Merge la Cezar și este dornic să-l refacă împotriva Cleopatrei, dar nu are timp să facă acest lucru, pentru că regina însăși intră, urmând să ia masa cu Cezar, Apollodorus și Ruthius. Cezar îl roagă pe Potin să spună ce a vrut să spună sau să plece, căci îi va da libertate. Potin, după o oarecare confuzie, începe să-l inspire că Cleopatra vrea să domnească Egiptul singur și cu toată inima își așteaptă plecarea. Cleopatra susține cu indignare că este o minciună. Cezar constată însă că, chiar dacă acest lucru ar fi fost, ar fi destul de firesc. Îi cere lui Potin să plece și repetă că este liber. Cleopatra fierbe cu mânie și ordonă liniștit lui Ftatite să-l ucidă pe Potin înainte de a părăsi palatul. La prânz, toată lumea aude brusc un țipăt și sunetul unui trup căzând. Lucius Septimius intră și îl informează pe Cezar că Potin a fost ucis și orașul a înnebunit, din moment ce Potin era un favorit al orășenilor. Cleopatra mărturisește că a ordonat să-l ucidă pe Potin pentru calomnie. Rufius și Apollodorus aprobă actul ei. Cu toate acestea, Cezar spune că acum nu va putea proteja viața reginei de egiptenii supărați. Lucius Septimius îl liniștește. El relatează că au ajuns întăriri la romani - armata lui Mitridates din Pergamon. Cezar merge în întâmpinarea lui Mitridates. Înainte de a pleca, Ruthius îl înjunghie liniștit pe Ftatatita ca pe o tigresa sălbatică care poate ataca în orice moment, în timp ce îi explică ulterior actul său lui Cezar. El îl aprobă. Trupele romane i-au lovit pe egipteni, regele Ptolemeu se îneacă în râu, iar Cleopatra devine conducătorul suveran.
Cezar se pregătește să navigheze spre Roma. Înainte de a părăsi Egiptul, el îl lasă pe Rufius ca guvernator. Pentru Cleopatra, își reiterează promisiunea de a-l trimite pe Mark Anthony.
