Stephen Daedalus își amintește cum în copilărie tatăl său i-a povestit un basm despre băiatul Boo Boo și vaca Moo Moo, cum mama l-a jucat pe un dans marinar la pian și a dansat. La școala din clasa pregătitoare, Ștefan este unul dintre cei mai buni elevi. Copiii sunt surprinși de numele său ciudat, un grad de clasa a treia Wells îl tachinează adesea și chiar îl împinge într-un punct de toaletă, deoarece Ștefan nu a vrut să-și schimbe micuțul snuffbox pentru zarurile sale, pe care le-a câștigat de patruzeci de ori la bunici. Ștefan numără cu câteva zile înaintea pauzei de Crăciun când pleacă acasă. Își amintește cum familia lui s-a certat în legătură cu Parnell - tatăl și domnul Casey îl considerau un erou, Dentie condamnat, iar mama și unchiul său Charles nu erau de o parte. Aceasta se numea politică. Ștefan nu prea înțelege ce este politica și nu știe unde se termină universul, așa că se simte mic și slab. Colegiul iezuit Klongows, unde Ștefan studiază, este o instituție privilegiată și i se pare lui Ștefan că aproape toți băieții au tați ca justițiatori ai păcii. Ștefan s-a îmbolnăvit și a fost introdus în infirmerie. El își imaginează cum va muri și cum îl vor îngropa, iar Wells va regreta că l-a împins în punctul de toaletă. Atunci Stephen își imaginează cum a fost adus cadavrul lui Parnell din Anglia la Dublin. În timpul sărbătorilor de Crăciun, Ștefan ajunge acasă și stă pentru prima dată în timpul mesei de Crăciun la aceeași masă cu adulții, în timp ce frații săi mai mici se află în pepinieră. La masă, adulții se ceartă despre religie și despre Parnell. Domnul Casey povestește cum a scuipat chiar în ochiul unei bătrâne care a îndrăznit să-l numească pe iubitul lui Parnell un cuvânt grosolan. Danty îl consideră pe Parnell un apostat și un adulter și apără cu ardoare biserica oficială. "Doamne, moralitate și religie mai presus de toate!" Îi strigă domnului Casey. „Dacă da, nu aveți Irlanda lui Dumnezeu!” - exclamă domnul Casey.
Mai mulți băieți au fugit de la facultate, dar au fost prinși. Elevii discută noutățile. Nimeni nu știe cu siguranță de ce au fugit, există multe zvonuri despre asta. Stephen încearcă să-și imagineze ce au făcut băieții pentru a-i face să fugă. Și-a rupt ochelarii și nu a putut să scrie, pentru asta inspectorul l-a numit un leneș mic și lovi dureros cu degetele. Camarazii l-au convins să se plângă de rector. Rectorul îl convinge pe Ștefan că s-a produs o neînțelegere și promite să vorbească cu inspectorul.
Ștefan înțelege că tatăl său are probleme. Este luat de la Klongous. Familia se mută din Blackrock în Dublin. În Haroldkross aranjați o seară pentru copii. După seară, Ștefan merge la creastă împreună cu o fată care îi place și visează să o atingă, dar ezită. A doua zi, el scrie poezie și le dedică ei. Într-o zi, tatăl său relatează că l-a văzut pe rectorul Colegiului Klongowsky, iar el a promis că îl va duce pe Ștefan la Colegiul Iezuit Belvedere, Ștefan își amintește jocul școlii din Belvedere pe Spirits of the Day. Au fost doi ani după o seară de copii la Harold Cross. Și-a imaginat toată ziua cum va întâlni din nou acea fată. Prietenii lui Ștefan joacă un truc asupra lui, dar nu reușesc să-l dezechilibreze. Ștefan nu are încredere în sentimentele frenetice, i se par nefirești. Se simte fericit doar atunci când este lăsat singur sau printre prietenii lui fantomă. După spectacol, Ștefan își vede familia, dar nu întâlnește fata pe care o place, pe care spera să o vadă. Aleargă cu capul în munți. Mândria rănită, speranța călcată și dorința înșelată îl înfășura cu drogul, dar treptat se calmează și se întoarce. Ștefan merge cu tatăl său la Cork, unde a trecut tinerii tatălui său. Tatăl este stricat, proprietatea lui va fi scoasă la licitație, Ștefan vede acest lucru ca o necinstire a lumii în visele sale. Ștefan se simte aproape mai în vârstă decât tatăl său: nu simte în sine bucuriile comunicării prietenoase, nici forța sănătății și nici bătăile vieții pe care tatăl și prietenii săi le-au simțit atât de complet. Copilăria lui s-a terminat și a pierdut capacitatea de a se bucura de bucurii simple umane.
Ștefan este bursier și primul student la Belvedere. După ce a primit o bursă și un bonus pentru munca de scris, el conduce întreaga familie la masa de prânz la un restaurant, apoi cheltuie bani fără cont pentru divertisment și plăcere, dar banii se termină repede, iar familia revine la viața normală. Ștefan are șaisprezece ani. Dorințele carnale supun complet imaginației lui Ștefan. El tânjește intimitatea cu o femeie. Într-o zi, rătăcește accidental într-un sfert unde sunt multe bordeluri și petrece noaptea cu o prostituată. Pietatea l-a lăsat pe Ștefan: păcatul său este atât de mare încât nu poate fi ispășit de închinarea ipocrită a Atotvăzătorului și a Atotștiutorului. Ștefan devine șeful frăției Fericitei Fecioare Maria la colegiu: „Păcatul, întorcându-se de la el fața Domnului, l-a adus involuntar mai aproape de mijlocirea tuturor păcătoșilor”. Dacă uneori a fost depășit de dorința de a se ridica de la locul său de onoare, a se pocăi în fața tuturor și a părăsi biserica, atunci o privire spre fețele din jurul său era suficientă pentru a suprima acest impuls. Rectorul anunță că exercițiile spirituale vor începe curând în memoria Sfântului Francisc Xavier, patronul colegiului, care va dura trei zile, după care toți studenții vor merge la mărturisire. Ascultând predicile, Ștefan își simte din ce în ce mai mult viciul, îi este mai rușine de depravarea sa. Se pocăiește în sufletul său și tânjește să ispășească trecutul său rușinos. El trebuie să-și mărturisească păcatele, dar nu îndrăznește să facă acest lucru în biserica școlii. Îi este rușine să-și spună duhovnicul despre păcatele sale. Într-un vis, el este chinuit de coșmaruri, bântuit de viziuni infernale. Ștefan merge să cutreiere străzile întunecate, la un moment dat întreabă unde este cea mai apropiată biserică și se grăbește acolo. Se roagă, se mărturisește cu bătrânul preot și face un jurământ pentru a renunța pentru totdeauna la păcatul curviei. Ștefan părăsește biserica, simțind „învelișuri de har invizibil și își umple întregul corp de lejeritate”. El începe o nouă viață.
Viața de zi cu zi a lui Ștefan constă în diferite fapte de evlavie. El caută, prin neîncetată auto-tortură, să ispășească trecutul păcătos. Rectorul îl sună la el și îl întreabă dacă Ștefan simte o adevărată chemare în sine. El îi oferă să se alăture comenzii. Aceasta este o mare onoare, puțini sunt onorați de aceasta. El trebuie să gândească. Și-a luat rămas bun de la rector, Ștefan observă o reflectare sumbră a unei zile pe moarte pe față și își retrage încet „mâna care tocmai a recunoscut timid unirea lor spirituală”. Imaginile lui Sullen din viața de colegiu cresc în memoria lui. O viață gri și măsurată îl așteaptă în ordine. El decide să refuze. Destinul său este să evite tot felul de legături sociale și religioase.
Ștefan se uită la mare, la fata care stă în fața lui într-un pârâu și un sentiment de bucurie pământească îl copleșește.
Ștefan este student. Familia lui trăiește în sărăcie, tatăl său bea. Ștefan citește Aristotel, Thomas Aquinas, precum și Newman, Ibsen, Guido Cavalcanti, Elizabetani. De multe ori sări cursurile, cutreieră străzile, se formează versuri în cap. Gândurile sale trec de la iedera îngălbenitoare la fildeș galben, la gramatica latină, unde a întâlnit pentru prima dată cuvântul ebur (fildeș), la istoria romană ... "Era amabil de conștient că va rămâne pentru totdeauna doar un invitat timid la un festival de cultură mondială" . Târziu pentru cursuri, Ștefan în audiență discută cu un preot, aprinzând un șemineu. Ștefan simte brusc că limba engleză, nativă pentru preot, pentru el, Stephen, este doar dobândită, apropiată și străină deodată. Universitatea colectează semnături sub chemarea lui Nicolae al II-lea pentru a stabili „pacea veșnică”. Stevens refuză să semneze. Prietenii săi Cranly și Davein semnează documentul, condamnându-l pe Stephen pentru că a fost la margine. Ștefan vrea să evite rețelele de naționalitate, religie, limbă. El reflectă asupra compasiunii, a fricii. Încearcă să le explice tovarășilor săi părerile despre artă. În opinia sa, „arta este capacitatea unei persoane de a percepe rațional sau senzorial un obiect cu un scop estetic.” Ștefan vorbește despre apariția unei imagini estetice în imaginația artistului. Termenul Luigi Galvani este aproape de el - o inimă vrăjitoare. Noaptea, pe jumătate adormit, Ștefan scrie poezii de dragoste, le notează pentru a nu uita. Fata care îi place este membră a Ligii Gaelice, susținând renașterea limbii irlandeze. Văzând cum flirtează cu preotul, Ștefan încetează să mai participe la cursurile de ligă. Dar acum i se pare că este nedrept cu ea. Cu zece ani în urmă, el îi dedicase deja poezie după ce a călărit împreună un cal. Acum se gândește la ea din nou, dar nici nu îi trimite aceste versete noi. Ștefan își amintește de scandalul care a izbucnit la premiera piesei contesei Kathleen a lui Yeats, strigătele furioase ale naționaliștilor irlandezi care l-au acuzat pe autor că distorsionează personajul național. Ștefan se îndepărtează definitiv de religie, dar Cranley observă că, în ciuda acestui fapt, este complet saturat de religie. Ștefan nu vrea să primească comuniunea de Paști și din această cauză se ceartă cu mama sa evlavioasă. Cranly îl convinge să nu-i livreze mamei sale dezamăgiri inutile și să facă ce vrea, dar Ștefan nu este de acord. Ștefan vrea să plece. "Unde?" Întreabă Cranley. „Unde poți,” spune Ștefan. El nu va sluji în ceea ce nu mai crede în el, chiar dacă este vorba de familia, patria sau biserica sa. El va încerca să se exprime în această sau acea formă de viață sau de artă cât mai deplin și liber, apărându-se doar cu acele arme pe care le consideră posibile pentru sine - tăcerea, exilul și vicleanul. Nu se teme să fie lăsat în pace sau să fie respins de dragul altcuiva. Și nu se teme să facă o greșeală, ba chiar o mare greșeală.
Din întâmplare, în mulțime, Ștefan întâlnește o fată care îi place. Se întreabă dacă Ștefan scrie poezie. "Despre cine?" - întreabă Ștefan. Fata este jenată, Ștefan îi pare rău de ea, iar el se simte ca o spânzurătoare. Prin urmare, transferă rapid conversația pe un alt subiect și vorbește despre planurile sale. Își spun la revedere. Câteva zile mai târziu, Ștefan pleacă.
