(285 cuvinte) Ca în toate anti-utopiile, în romanul „Noi”, accentul este pus pe o stare mondială care subordonează voința și sentimentele cetățenilor. Este o dictatură care se bazează pe inovații tehnologice și oferă stabilitate regimului politic, deoarece permite servitorilor săi să controleze total și să suprime populația. Cu toate acestea, rolul principal în statul mondial este atribuit nu supravegherii, ci ideologiei, ceea ce îi convinge pe oameni de corectitudinea și justiția servilității.
Necesitatea unei depersonalizări totale a oamenilor și transformarea lor în numere este explicată și dovedită matematic. Întreaga lume de artă a Zamyatin este o paradă a figurilor geometrice sterile, identice, gândite, în cadrul cărora se strecoară toată viața. Pentru ce? Să eficientizeze și să egalizeze tot ceea ce obișnuia să provoace sentimente naturale și cetățeni privați de armonie. Acum, când toate casele sunt paralelipipede transparente, când costumele și coafurile nu sunt diferite, dar nu există nume și titluri, atunci nu este nevoie ca o persoană să invidieze, să chinui, să își dorească și să se străduiască. El este calm, iar viața sa este monotonă și plictisitoare, goală în ea, dar această golire este plină de ideologie. Distruge personalitatea, dar creează o echipă care rezolvă mari probleme: construiește Integralul pentru a „integra universul”.
În fruntea statului mondial din romanul „Noi” este Beneficiarul. Pentru el se lucrează numeroși și omniprezenti spioneri, care caută intrusi care îndrăznesc să gândească independent. În timpul operației, își îndepărtează imaginația, această manipulare privește oamenii de capacitatea de a gândi. Din această zi trăiesc doar la comandă. Societatea consideră că toate echipele de sus sunt raționale, iar aceasta este principala virtute în lumea Zamyatin. Cu toate acestea, nu vom întâlni moralitatea tradițională acolo: nu există familie, prietenie și iubire, nimeni nu are o semnificație specială. De exemplu, moartea numărătorilor în timpul construcției nu provoacă nicio emoție. Simplificarea matematică a vieții la starea formulei este de vină, iar persoana în poziția „x” sau „y”.
Astfel, starea mondială a Zamyatin este o tehnocrație grotescă unde nu există loc pentru libertate și individualitate.
